Lasă să ploaia să spele fruntea încruntată,
Ai fost atît de frumoasă fiind înfuriată.
Am lăsat în urmă stelele şi soare,tu
A fost deajuns să spui odată. Nu
Mă ridic din abis uitat,privesc în urmă
Unde era unul acum va fi o turmă.
Unde era rege acum va fi un rob orbit
Dragostea nu a plecat, ea doar a murit.
Voi face univers de adevăr, fără minciună
Şi nu voi cel rău, şi nu vei fi cea bună.
O lume nouă, făcută pentru toţi
Nu voi face cheie căci nu voi face porţi.
Primăvara vieţii mele, îţi ştiu numele acum
Ai topit zăpada iernii, a rămas din ea doar fum.
Mă închin în faţa ta, primăvară nebunatică
Flori sălbatice, pentru o fire sălbatică