Univers mic

Ochi de trei culori, sulfet plin de flori
Singură-n mulţime,emoţii multe sau puţine?
Nu ştii de dragoste,amor,eşti prea iubită,sau eşti dor
Nu pot sa cad în ochii tăi,aş vrea să cad,aş vrea sa vrei

Mergi pe un drum prea lung, în doi, nu este eu, suntem doar noi
Şi nu ştiu cum orgasmul ţine, şi vorbe multe, fapte puţine
Şi parul lin, el cade sus, şi mîna ta, la ea mam dus
Şi ochii tăi,au trei culori, un suflet gingaş,plin de flori

N-ai vrea să ştii ce te aşteaptă,eu sunt un prost şi tu deşteaptă
E bine crezi, nu sunt un prost, şi flori în suflet au un rost
Şi spui prea multe, vrei să zici,nu zi nimic, tu mă complici
Eşti o problemă,nai soluţii, un dar al meu, tu nai soluţii

Nu ştii ce vreai, vreai univers, vreai un nimic, nimic intens
Ai fi dorit să fii un soare, ce nu apune, doar răsare
Stea pentru mine, nai fi stea, sunt din metal, din tinichea
Tot nu mai ştii, ce vreai să ştii? Unde ai fost tu nu mai vii
E prea puţin, un univers, un tot nimic, nimic intens
A fost o fată,tu erai, eu am iubit dar tu rîdeai

Nebun de tinichea

Nu am inspiraţie, am diacritice moarte
Nu am o iubita, am iubire undeva departe
Nu am speranţe deşarte, nu am deloc
Nu am o inimă, în piept e doar foc.

Lemne arunci în focul meu.
Mă faci mai puternic, puternic mereu
Cablul va fi un drum spre apus,
Se clatină cablul, nimic nui de spus.

Sa sari de pe pod, prea uşor pentru noi
Sari de pe scaun, pe nouri prea moi.
Sau în spital, mîncarea e rea
Daţi-mi o inimă, sunt prea tinichea

Sunt din metal, prea moale metal
Îmi ard toţi plămînii,ţigara=altar
De ce nu mai vrei, lemne s-arunci
Am omorît mii şi sute de prunci.

Ei tot plîngeau în capul meu
AM vrut sa-i închid,sa le fiu ca un zeu
Dar eu tot rîdeam, un zeu prea nebun
Ce pot sa zic, mersi, presupun.

Un creion verde, am scos un ochi, un diamant
Creionul s-a stricat, am în piept diamant
Inima mea priveşte spre voi, nu o călcaţi
Sunt un nebun,cu copii sechestraţi

Lacrimile nu mai curg din izvorul veşnic al tinereţii
Pierdut am toate conceptele de jale şi infinitate
Sufletul arde, rămîn fărmături negre, ale vieţii
plec, plec spre ea...iubita eternitate.

Obosit

Durere,reflecții,tăcere
Univers plin de plăcere
Căzut,nu mai zbor,aripi moarte
Mai citit, sunt pierdut, sunt o carte.

Am ales președinte în țara noastră
A legalizat prostituția, să zburam
A fost scris demult, reflectat în astre
Prostituate ne-am nascut, dar nu ca ele lucrăm.

Vindem idei,valori,morale, principii
Cui defapt îi pasă dacă prețul e mare
Vom vinde și inima unui trecator din municipiu
L-am vîndut pe Dumnezeu, în noaptea cu soare

În schimb primim placerea de a fi numiți zei
Defapt nu vreau sa fiu zeu, responsabilitate sporită
Mereu ești sub controlul altui Dumnezeu
Mereu ești împins să cazi în ispită.

Ești prea departe astrul meu din astral
Prea multă voință necesită lupta
Am cîștigat nenumărate bătălii, dar razboiul...
A rămas pe veci îngropat în ochii tăi verzi.

Infernul arde de nerăbdare, ipocriți
Nu mi-au dat crezare, atunci muriți!
Creații a intelectului bolnav, muriți!
AM creat un infern pentru voi, ipocriți!

Defapt am bilet pentru sufletul meu,e plecat
Vreau sufletul tău.Știu, e păcat.
Dar tot îl vreau, va fi al meu în sfîrșit
E doar iluzie pentru creier prEA obosit

iarna

Cade apa înghețată din cer
Se topesc inimile oamenilor pierduți
A cazut după zăpadă cortina, cortina de fier
Am rămas nemișcați, vom rămîne tăcuți.

Sîngele a topit zăpada de pe pragul sufletului
Am înțeles ceea ce putem înțelege în vis
Am cedat orașul nostru barbarilor din trecut
Violați au fost toți, deși nu au zis

Rîndurile de cruci pe care erau rastignite inime
Făceau umbră pentru trecatorii obosiți
Fiecare era un vis și un scop, visuri în inime
Trecatorilor nu le pasă, trecatorilor istoviți

Veșnicia se va termina mîine sau peste o saptamînă
Se va naște un nou univers, vom începe de la zero
Ninge cu stele care cad din cer și distrug locuințe
Voi arde Roma, pentru tine frumoaso voi fi Nero.

Voi ucide mii de ființe nevinovate pentru tine
Rîsul tău va alina durerea mea, ucigaș
Îmi vor striga pe străzi, din mulțime
Voi răbda pentru tine, e prea ușor pentru mine.

Am îngropat sufletul în alcool și nu ezit să-l dezgrop
Voi pune un momnument funeral cu numele tău
Sunt aici, sunt pretutindeni, nu am un loc.
Nu am puteri, ridică toporul.Al meu ești călău.

Infinitate, 3 lei de drum și încă trei
Un troleibus ce am pierdut în zăpada acidă
Vrei să fii aproape, sa nu vrei
Nu mai am optimism, fosta minte lucidă

Poezie din cap

În suflet nu a nins demult, e rouă
E ceața în inima demult, nu plouă
Am ochii negri de cerneală, nu privi
Mai poți tu răsufla odată, nu muri.

Mă rîd în fața dragostii, prostii
Ce știi de dragoste iubito, știi?
Ce știi de mine , ai uitat , prostii
Ce  ai putut să știi de mine nu mai știi

AM o inimă, e undeva departe, undeva în București
sau poate e aici,sau poate în Paris...de ai vrea să o privești
E vers prea lung, acum e scurt.Idiot
nu pot sa scriu, sunt simplu,sunt un vers.Idiot

Uite A cazut o stea.Era meteorit ars în atmosferă
Nu îmi pare rau ca ți-am zdrobit dorința, am zdrobit viața
AM zburat în ceruri pentru mine, mine este acelaș tu
Am pierdut jumatate de suflet, jumatate ramîi tu

Plouă cu ochi albaștri și caprui, cei verzi rămîn la mine
Umbrela nu ajuta.Ajuta doar sa fii îndragostit
Viața va ramîne codul meu secret Enigma
Uită de coduri.Nu uita sa traversezi Rinul.

Regele tau a fost otrăvit.Regina violată
Castelul a fost ars, și mintea penetrată
Dar ai rămas un univers complex, eu nu
Am explodat total, tu ai rămas.Urăsc stele