Dulce

Se topește zăpada în inima ta rece și pustie
Suflă vînt, fereastra e deschisă, e noapte
Suntem doi, suntem singuri, fără armonie
Aud vîntul, îmi aduce ale tale șoapte

Îmi aduce mireasma dulcie a ochilor tăi
O servește rece, o văd și o vreau
Nu știu ce dorești, nu pot ghici, vrei?
Să te fur de la toți, să te iau.

În castelul efemer al visurilor, să fim regi
Fără regat, singuri în soarele cald al privirii
Să nu știi cine sunt eu, tu, tu treci
Scăldată de valuri ce taie, din iubire.

Nu vom fugi singuri, visurile mele sunt visuri
Îmi place să trăiesc în ele, îmi este bine
Am ars multe, prea multe paradisuri.
Vîntul adie a mireasmă dulce de tine.

Pasăre

Am facut pasul ce trebuia, am căzut Am murit și m-am renăscut, ca un Phoenix Care zboară deasupra capului meu, hoitarul Cheia am pierdut-o, a murit portarul Mănîncă din mine, pasăre proastă O îmbrac eu în alb, o i-au de nevastă Zboară în nori, spre soarele cald Eu sunt Icar, am căzut și tot cad Mă scol și merg în depărtare, zare Îmbrăcat albastrul ochilor zale Mă simt bine, trist, bine e trist Un soare pustiu, un soare artist

Post

Arunc cuvinte care nu au nici un rost
Ce fac și simt, rămân un prost
Mi-am așternut pe patul moale lui Procust
Dar nu e lung, nu e îngust.

Greșeli, ce fac să simt, că vina e a mea
Nu pot să le întorc, și nu pot ști de aș vrea
Aș șterge din memorie tot ce este rău și prost
Aș șterge, dar nu pot, și nu mai are rost.

Și nu mai are rost să știu ce poate fi.
Nu are rost nimic.
Nimic nu e și nu va fi.

Flori

Îmi fac vaccină la creier ca să nu pot simți
Alcool curge prin vene pentru a mă iubi
Văd speranțe deșarte în Bastilia demult distrusă.
Ai plecat, vei pleca, sau deja erai dusă.

Nu văd stele, trăiesc în oraș poluat
Mă spăl dar simt că miros a păcat.
Fumez cărți ieftine pentru că nu gândesc
Nu sunt soare, de la soare orbesc.

Sunt înconjurat de prea mulți genii neînțeleși
Intră dacă dorești, dacă nu, ieși.
Societatea e de vină, e de vină Universul?
Cine oprește a creației mersul.

Eu sunt de vină, nu am făcut nimic să opresc Universul
Nici nu o să fac, el aleargă și îmi oprește mersul.
Iubesc societatea, genii, parlamentari și flori
Când voi muri vreau flori, flori pentru nori.

Nu vreau pomană și chef la mormânt, vreau flori
Și genii nu vreau, îi văd fiecare zi, nici politicieni
Nici pretenții la măreție. Acum vreau ciocolată,
Când voi muri vreau să fie flori.

Poezie non alcoolică

Eu nu iubesc berea, ea mă iubeşte pe mine
Nici gînd de ţigări, de la fum nu fac bine
Droguri nu consum că sunt scumpe şi timpurii
Suntem morţi, mai morţi ca toţi vii.

Niciodată n-am visat să găsesc ceva, n-am visat
Visurile adie un miros plăpînd de ... ceva
Cărţile adorate de fetele siropase,
Ele nu vă fac mai frumoase.

Îmi violez urechile zilnic pentru că aşa îmi place
Cu sunetul străzilor care nu îmi dau pace
Trăiesc lîngă o bodegă cu denumire La Ivanîci, trist
Denumirea e faină, fain să fii al berii artist.

Să te aplaude vinul, să te laude vodka în alcoolică euforie
Să fii cel mai viu, să dansezi, totul în veşnică catatonie.
Să poţi discuta despre trecutul care fu sa fie diferit
Să mori , sau să plîngi că altul a murit.

E aşa de uşor să fac ceea ce nu îmi place
Să mă întorc la ceva ce nu îmi dă pace.
S-a deschis sezonul la a mea preferată licoare.
Bonjur mes amis, am venit să dau pupuşoare.

:)

Cînd mă gîndeam să te las pe tine
Îmi era un pic ruşine
Cînd mă gîndeam să mă las de fumat
Am crezut că e păcat

M-am gîndit că mă las de băut
Am rămas doar cu vrut,
M-am gîndit că mă las de ruşine
Am rămas doar cu tine.

Seara asta nu las eu nimic
Poate tristeţea un pic
Seara asta suntem noi încă tineri.
Seara asta e vineri

Moralitate

Beau bere , mai rar beau vodka sau vin
Pot să jur, moral eu sunt virgin.
Te întrebi dacă există viaţă undeva,
Îl cauţi pe el, el careva.

Eu te caut, dar nu sunt el, sunt eu
Am un suflet obişnuit, e al meu.
Îţi voi da drumul, să nu fumezi în pat.
Îmi pare rău că nu simt, ce păcat.

Ce păcat că ai fumat inima mea cu iarbă
Iubire stupidă, iubire prea oarbă
Tu crezi că eşti unică, eu nu ştiu .
Alţii tot aşa cred, alţii ştiu.

Poeziile scrise pentru nimeni au devenit obicei
Le voi dedica ţie, vrei sau nu vrei .
Nu te întrebam cînd eram în stare de ebrietate.
Dar te rog, te rog, lasă a mea morală virginitate.