Vară de vis

Azi seara, cînd va fi mîine
Copii cu miros proaspăt de pîine
Stau singuri, ca norii, singur
Morți sunt, mirosurile, ca norii, sigur.

Ploi nu mai cad, suntem în pustiu
Te-am știut mult prea bine, acum nu te știu
Șerpi, veninos prin pustiu, eram
Cădeau heruvimi, nu mă miram

Mă miră tăcerea în lumea mută
Mă miră vederea în cea nevazută
Te văd, te aud, da?
Nebunie senină, nebunie, a mea?

Flori, număr impar, pentru obicei
Brigantina scufundată, să înoți vrei?
tE aștept serile de apus, singur
Nu vei veni, ești sigur?

Țigari ieftine pentru oameni fără bani
Pămînt mult pentru țară fără țărani
Multe idei pentru capuri fară minte
Casă pustie, pentru copil fără părinte.

Norii trec, rece suflă iubirea
Am uitat de unde vin, am găsit.Fericirea?
Cavaler fară cal, și fără castel
Am inimă vie, tu ai de oțel.

Munţi

Munţi pustii cu cer albastru, egoism?
Ochii tăi sunt cer albastru, pesimism?
Eşti o unică pe lume, dintre toţi
Vrei o cheie, cea a lumii porţi

Ceai fierbinte, nu te arde fericirea
Egoismul, el te arde, ca iubirea
Dragoste de mii de ani, în minute
Linişte de ca în roman, doar dispute

Vrei caldură, vrei şi frig, totul vrei
Aţi fost doi la înainte, iar la urmă trei
Ochi albaştri, ochi ca aştri, doi
Noi suntem nimic în lume, noi

Te aşteaptă indignare, rasuflare, mut
N-am facut nimic, nimic nu am putut
Au cazut copacii morţi, e vară
Soarele nu mai e în putere. Să răsară

Marea de lacrimi, sărate ca iubirea
Dulci ca distanţa, frumoşi ca neştirea.
Alinare dedicată substanţelor veninoase
Amintiri ineexistente dar frumoase