Nebun de tinichea

Nu am inspiraţie, am diacritice moarte
Nu am o iubita, am iubire undeva departe
Nu am speranţe deşarte, nu am deloc
Nu am o inimă, în piept e doar foc.

Lemne arunci în focul meu.
Mă faci mai puternic, puternic mereu
Cablul va fi un drum spre apus,
Se clatină cablul, nimic nui de spus.

Sa sari de pe pod, prea uşor pentru noi
Sari de pe scaun, pe nouri prea moi.
Sau în spital, mîncarea e rea
Daţi-mi o inimă, sunt prea tinichea

Sunt din metal, prea moale metal
Îmi ard toţi plămînii,ţigara=altar
De ce nu mai vrei, lemne s-arunci
Am omorît mii şi sute de prunci.

Ei tot plîngeau în capul meu
AM vrut sa-i închid,sa le fiu ca un zeu
Dar eu tot rîdeam, un zeu prea nebun
Ce pot sa zic, mersi, presupun.

Un creion verde, am scos un ochi, un diamant
Creionul s-a stricat, am în piept diamant
Inima mea priveşte spre voi, nu o călcaţi
Sunt un nebun,cu copii sechestraţi

Lacrimile nu mai curg din izvorul veşnic al tinereţii
Pierdut am toate conceptele de jale şi infinitate
Sufletul arde, rămîn fărmături negre, ale vieţii
plec, plec spre ea...iubita eternitate.