marți, 17 ianuarie 2012

iarna

Cade apa înghețată din cer
Se topesc inimile oamenilor pierduți
A cazut după zăpadă cortina, cortina de fier
Am rămas nemișcați, vom rămîne tăcuți.

Sîngele a topit zăpada de pe pragul sufletului
Am înțeles ceea ce putem înțelege în vis
Am cedat orașul nostru barbarilor din trecut
Violați au fost toți, deși nu au zis

Rîndurile de cruci pe care erau rastignite inime
Făceau umbră pentru trecatorii obosiți
Fiecare era un vis și un scop, visuri în inime
Trecatorilor nu le pasă, trecatorilor istoviți

Veșnicia se va termina mîine sau peste o saptamînă
Se va naște un nou univers, vom începe de la zero
Ninge cu stele care cad din cer și distrug locuințe
Voi arde Roma, pentru tine frumoaso voi fi Nero.

Voi ucide mii de ființe nevinovate pentru tine
Rîsul tău va alina durerea mea, ucigaș
Îmi vor striga pe străzi, din mulțime
Voi răbda pentru tine, e prea ușor pentru mine.

Am îngropat sufletul în alcool și nu ezit să-l dezgrop
Voi pune un momnument funeral cu numele tău
Sunt aici, sunt pretutindeni, nu am un loc.
Nu am puteri, ridică toporul.Al meu ești călău.

Infinitate, 3 lei de drum și încă trei
Un troleibus ce am pierdut în zăpada acidă
Vrei să fii aproape, sa nu vrei
Nu mai am optimism, fosta minte lucidă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu