Poezii de duminica

Lumină sublimă în noaptea noastră
Fă un pas ca să cazi în albastru
Astre pe cer luminează pustiul
Vodka noi bem că sîntem parcă tineri.

Şi nu contează dacă e luni sau e vineri
Tineri eram nu vom fi mîine tineri
Azi vreau să iubesc, azi voi iubi
Mîine vreau să urăsc şi voi urî.

Vînd iubire la kilogram cu preţ brut
Greşeşti dacă crezi că vreau doar să "sărut"
Sunt atît de romantic că îmi pare rău şi greaţă
În întuneric mă simt, mă simt singur în ceaţă-

Acum sunt sigur ca e bine să fii singur
Singur în mulţime de oameni la sigur
Regina mea, nu am regat construit pentru tine
Am doar brichetă şi foc alcoolic în mine.

Diversitate

Noapte strălucitoare în amintiri trecărtoare
Zile uitate în zbucium de păcate.
Zîmbesc în faţa feţelor ce ma privesc
Omor violent. Vă zîmbesc

E uşor să fii prost, e uşor să mănînci zăpada
E greu să ţii pe cineva cine vrea să cadă.
Sarea e moartea albă, heroina e eroină
A salvat lumea ca şi aspirina.

Eu nu pot să mă salvez pe mine de la bere
Cineva de la ţigări sau cartofi cu jiumere.
Dacă poţi să mă salvezi suna-mă sau scrie.
Dacă mă gîndesc, nimeni nu va scrie.

Nu necesit salvare decît de la criză financiară
Berea e dulce, berea e amară.
Tu eşti amară, ca apusul unui soare pe cale de moarte.
Cuvinte deşarte, speranţe deşarte.

Ceainic

Sunt ceainic care fierbe de la atîta singurătate
Am în mine dragoste și ceai rece
Primăvara a trecut, vara va trece
Vreau ca tu să te simți în securitate.

Mă gîndesc la observații irelevante
Gînduri inutile și stresante
Liniște în cap, vid
Pustiu în suflet arid.

Sunt ceainic ce scoate aburi negre și albastre
Unul stricat, dorință de a fi unul secundar nu am
Voi sta pe raft visînd la fostele glorii
La oameni căzuți în cursa terorii.

Dorm de la energie, rîd de la tristețe
Oamenii mă înconjoară pe tot parcursul vieții
Nu știi nimic, nimic pretins
Am fost eu stins, rămîn eu stins

Amabilitate

Mă simt singur în regatul imaginației mele,
Mă uit uimit la pereții căzuți, nu am timp
Nu mai am timp pentru stele, pentru cer
Pentru singurătate sau pentru tine.

Nu,  deloc nu mi-e  rușine
Mai mult aș prefera să fac nimicuri frumoase
Să ard Rome, sau alte orașe vechi
Să construiesc pentru nevoiași locuințe lăcustre.

Am schimbat prea multe ori lumina, prea multe lustre
Cortina va cădea în cel mai nepotrivit moment
Nu țin minte începutul, la final voi fi absent
Voi fi cu tine, numele tău îl voi ști probabil

Nu am de gînd să fiu cu toți amabil.
Nu am de gînd să sar peste fereastră,
Voi zbura în albastra zare, zare albastră
Aripi se vînd, prețul e negociabil

Nu am de gînd să fiu cu tine amabil.
Sunt singur în regat, fără rege
Lege nu fac, nu am nevoie de lege
Sunt bufon, mă ascund după  mască colorată

Uite nu sunt singur, lumea e mascată
Arfele cîntă în cor imnul mizantrop
Pe foc ard speranțele la viitor lucid
în lumina vinului cu gust moale de acid.

Voi rîde ca în prima zi cînd am cunoscut dragostea, indubitabil
Voi fi prost cu toți dar cu fiecare amabil.

Catifea

Telefonul meu este de marca Huawei U8180
Nu m-ai sunat cînd ai dorit să pleci.
Poate nu aveai bani pe cont, poate dorință
Pe pervaz cresc a speranței ființă.

Am pe pervaz buganvilia, îmi place floarea
SOarele îmi luminează în noapte calea
Oamenii îmi luminează viața frumoasă
Puful îmi irită fața păroasă.

Îmi place căldura primăverii, cînd plouă
Nu îmi place să lunec de dimineață pe rouă
A răsărit o nouă stea, un nou soare în față
Îi va arde pe toți de dimineață.

Mă simt mai bine ca mulți, mai rău ca mulți
La sigur sunt mai vorbăreț decît oamenii muți.
Cred ca ei merită respect, eu sper să merit ceva
Dragoste, sau mai bine un halat de baie din catifea.

Scapare

Ochi ca ochi.Florile primăverii
Ochii strălucesc sub lumina berii
Tu strălucești ca o frumoasă stea
Am mîncare de pisici în pat și pe canapea.

Am în suflet goliciune amară cu miros de tine
Am în buzunar speranțe cu miros de nenorocire.
Mă uit în cer albastru, văd verde, ca albastru
Mă uit la soare.Văd alb, albu astru.

Dragostea ta trebuie să fie fizică, prostesc
Fizic te văd, dar nu fizic te iubesc
Nu te iubesc deloc, pe apă cercuri apar
Steaua mea apune, mîine eu răsar

E cald afară, e frig aici în casă
Pun adevărul gol pe masă.
Te pun goală în poziție de așteptare.
Tu ai scăpat, eu nu caut scăpare

Cînd e primăvara

Lasă să ploaia să spele fruntea încruntată,
Ai fost atît de frumoasă fiind înfuriată.
Am lăsat în urmă stelele şi soare,tu
A fost deajuns să spui odată. Nu

Mă ridic din abis uitat,privesc în urmă
Unde era unul acum va fi o turmă.
Unde era rege acum va fi un rob orbit
Dragostea nu a plecat, ea doar a murit.

Voi face univers de adevăr, fără minciună
Şi nu voi cel rău, şi nu vei fi cea bună.
O lume nouă, făcută pentru toţi
Nu voi face cheie căci nu voi face porţi.

Primăvara vieţii mele, îţi ştiu numele acum
Ai topit zăpada iernii, a rămas din ea doar fum.
Mă închin în faţa ta, primăvară nebunatică
Flori sălbatice, pentru o fire sălbatică