ars

Am spus in trecut ca nu ard poezii
Dar foile-s moarte, dar foile-s vii
Am ars un trecut, sa am viitor
Voi arde prezentul, el e urmator.

Voi arde poetii ce spun doar minciuni
Voi arde si sclavii ce fac plecaciuni
Voi arde in mine oamenii morti
Voi face in suflet gauri si bortsi.

Sa stergi din memorie clipe traite
Sa nu mai renasti sperante murite
Sa nu ti amintesi viitor sau prezent.
Sa fie un vesnic, singur moment.

Si siguranta trece ca vintul
Astazi ea este miine e gindul.
Dorintse intrate, deja nu mai pot iese
Incearca sa spui cit de tare sa-mi pese.

Ai fost cel ce decide,ai decis, deci eu plec
Timpul vesnic se scurge, timpul trece, eu trec
Desi eram sigur ca norii sunt moi
Sunt mai tari decit piatra, cind cad peste noi.

Si zimbetul fals va fi vesnic, in fine.
Voi scrie poeme, le voi citi pentru mine.
Si oameni desteptsi ma vor crede un prost.
Credintsa lor simpla nu are un rost.

Deci nu am concluzii, am arse sperantse
Nu am o culoare, am doar nuantse
Nu mai aim rezultate dar deja nici un scop
Nu am pentru ce sa0mi incerc un noroc.