Fara

De ce o piatra nu mai poate creste
De ce pescarul nu devine peste?
Deaceea oare,ca e scris in cartea vietii
Eu sunt un cintec al eternii tineretse.

Calomniazama, numeste-ma blestem
Sunt blasfamie,ori sunt un totem
Ma vei impune sa te uit cindva
Cu ochii tai durere vei livra.

Sunt eretic,sunt idolul pagin
Scobit din lemnul rece de salcim
Nu ma uita, dar sa nu fii mereu departe
Daca am scris, de ce nu pot eu arde aceasta carte.

Nu pot omori Gorgona, nu sunt eu un Perseu
Spune-mi Lucifer, sau spune-mi Dumnezeu
Voi face eu din suflet paleta de culori
Tu vei minti in fatsa, de cite, cite ori?

Dar eu nu ma compar cu oamenii de rind
Ei totsi sunt Dumnezeii, ei totsi traiesc zburind
Eu sunt un mic anclav, de zei deja muritsi
Nu ezitatsi, intratsi, venitsi!

Olimpul nostru a fost ars de prostii cei profetsi
Neau dat in jertfa mii de fetitse si baietsi
Si dar de ce astazi scriu pe peretsii hramurilor noastre
Si violeaza slujitoarele,cei crezatori in Zoroastre.

Iar eu tot stau, nu pot sa fac nimic cu ei
Eu ca o gravura, cu ei cu Dumnezei?
Ma rid de dinsii, si ma rid de mine
Da sunt delir, delirul e cu tine.

Ma vor prinde ei, si vor lega de stilpuri mini
Iar eu voi ride cind vor bate minele in spini
De ce pentru un biet ca mine ei Dumnezei asuda?
Eu sunt  pamint uscat iar tu esti ploaie uda.