Prostiei odă

" Cînd îmi este bine scriu,
  Scrisul mă face în cerneală viu.
  Cînd îmi este rău, scriu
  Scrisul e apa mea din pustiu ."

În o mie de fețe va trebui să alegi una,
Din o mie de cărți va trebui să arzi una,
Din o mie de inimi una va trebui înghețată.
Nu o pot scoate de acolo, acolo e încleștată.

Oamenii îți zîmbesc în față, mîinele dupa spinare
Colonie cu regim sever, din care nu există scăpare.
Pot alege una din fețe, acea cu zîmbet curat.
O să ard și o mie, adevărat, să fie adevărat.

Pun valorile false la îndoială, false pentru mine.
Nu aș putea trăi fals, rușine, de aș avea rușine.
Dascăli ai trufiei și absurdului fals, VIVAT!
Ai proștilor acum ar trebui ales demn împărat.

Nu bat cu pumnul că sunt mai bun, mai adevărat
În regatul meu al prostiei sunt un bun Împărat.
Voi nu acceptați, eu accept, ma închin.
Rîd de voi și de mine, rîd și plîng, plîng și mă-nchin.